Cum să te protejezi de interferențele EMI?

Tulburările electromagnetice, cunoscute sub acronimul **EMI** (Electromagnetic Interference), sunt semnale electromagnetice nedorite care pot perturba funcționarea dispozitivelor electronice. EMI apare atunci când un câmp electromagnetic generat de un dispozitiv afectează negativ un altul, ducând la erori de funcționare, pierderi de date și, în cazuri extreme, chiar la deteriorarea echipamentului.

În munca de zi cu zi cu electronica, problemele legate de EMI se pot manifesta în diverse moduri. Acestea pot fi citiri incorecte ale senzorilor, perturbații în transmisia semnalelor sau instabilitate în alimentarea cu energie electrică. De exemplu, ecranarea necorespunzătoare a traseelor pe plăcile de circuit imprimat sau cablurile neprotejate corespunzător pot duce la cuplarea necontrolată a zgomotului, ceea ce afectează negativ întregul sistem.

Odată cu creșterea complexității și miniaturizării dispozitivelor electronice, problema EMI devine din ce în ce mai importantă. Din acest motiv, proiectarea adecvată a ecranelor, carcaselor și filtrelor pentru a contracara tulburările este esențială pentru a asigura fiabilitatea și funcționarea corectă a echipamentului.

În capitolele următoare vom discuta metode practice de protecție împotriva EMI, începând de la elementele de bază ale ecranării câmpurilor electrice și magnetice, prin proiectarea carcaselor și protecția cablurilor, până la tehnici avansate de suprimare a ondulației.

Bazele ecranării câmpurilor electrice (electrostatice)

Ecranarea câmpurilor electrice, numite și electrostatice, este metoda de bază pentru protejarea electronicii împotriva tulburărilor EMI. Aceasta constă în utilizarea materialelor conductoare care blochează sau direcționează eficient câmpul electric, împiedicând interacțiunea acestuia cu elementele sensibile ale dispozitivului.

Principiul de funcționare al ecranelor electrostatice se bazează pe efectul de conducere a sarcinilor electrice pe suprafața ecranului. Atunci când un câmp electric extern interacționează cu ecranul, sarcinile se deplasează pe suprafața conductorului, creând un câmp care contracarează tulburarea inițială. În consecință, interiorul protejat de ecran rămâne practic liber de câmp electrostatic.

Un rol important în acest context îl joacă împământarea corectă a ecranului. Împământarea permite evacuarea sarcinilor acumulate, asigurând o protecție eficientă împotriva tulburărilor. Fără o împământare adecvată, ecranul poate acționa ca o antenă, nu ca un scut, ceea ce crește nivelul EMI în interiorul dispozitivului.

În practică, ecranarea la nivelul plăcii de circuit imprimat (PCB) este realizată prin utilizarea scuturilor conductoare și dispunerea adecvată a masei (GND). Proiectanții de electronică ar trebui să acorde atenție faptului că ecranele și câmpurile de masă să fie continue, fără întreruperi sau neetanșeități care ar putea permite pătrunderea câmpului electric în circuitele protejate.

În concluzie, ecranarea eficientă a câmpurilor electrice necesită utilizarea de scuturi conductoare conectate la împământare și o dispunere bine gândită a elementelor pe PCB, ceea ce minimizează semnificativ influența tulburărilor electromagnetice asupra electronicii.

Mecanismele de ecranare a câmpurilor magnetice

Ecranarea câmpurilor magnetice este mult mai dificilă decât ecranarea câmpurilor electrostatice datorită proprietăților fundamentale ale câmpului magnetic. În timp ce câmpurile electrice pot fi blocate eficient cu scuturi conductoare, câmpul magnetic de joasă frecvență pătrunde prin majoritatea materialelor nemagnetice și necesită utilizarea unor mecanisme speciale de protecție.

Unul dintre fenomenele utilizate în ecranarea magnetică sunt curenții turbionari (curenții Foucault). Acești curenți se induc în materialele conductoare atunci când un câmp magnetic variabil pătrunde prin ecran. Ca urmare a apariției lor, se creează un câmp magnetic care contracarează câmpul inițial, ceea ce duce la suprimarea câmpului magnetic în interiorul zonei protejate.

Materialele conductoare, cum ar fi cuprul sau aluminiul, pot, prin urmare, juca un rol important în ecranarea magnetică, în special la frecvențe mai mari, unde curenții turbionari sunt mai eficienți. Cu toate acestea, la frecvențe mai mici, eficiența lor scade, deoarece curenții turbionari induși sunt mai slabi.

De aceea, se folosesc adesea materiale magnetice cu permeabilitate magnetică ridicată, care pot direcționa și „capta” eficient liniile câmpului magnetic. Materiale precum oțelul sau mu-metalul oferă o cale alternativă pentru fluxul magnetic, permițând devierea acestuia departe de componentele protejate. În consecință, câmpul magnetic „ocolește” zona protejată, minimizând riscul de tulburări.

Ecranarea câmpurilor magnetice necesită înțelegerea mecanismelor curenților turbionari și utilizarea materialelor adecvate — conductoare pentru frecvențe mai mari și magnetice cu permeabilitate ridicată pentru frecvențe joase.

Utilizarea materialelor magnetice pentru protecția împotriva EMI

Ecranarea împotriva tulburărilor electromagnetice necesită utilizarea de materiale adecvate care să suprime eficient atât câmpurile electrice, cât și cele magnetice. În cazul protecției împotriva câmpului magnetic, o importanță deosebită o au materialele magnetice cu permeabilitate ridicată. În acest capitol vom discuta proprietățile lor și aplicațiile practice.

Materiale magnetice permeabile

Materialele magnetice permeabile se caracterizează prin capacitatea de a conduce fluxul magnetic în interiorul lor, ceea ce permite „captarea” și direcționarea eficientă a câmpului magnetic. Datorită acestui fapt, liniile de câmp ocolesc zona protejată, reducând expunerea acesteia la tulburări.

Acest tip de material este adesea utilizat ca strat de ecranare în interiorul sau în exteriorul carcaselor electronice pentru a consolida protecția împotriva câmpurilor magnetice de joasă frecvență, care sunt dificil de suprimat prin alte metode.

Exemple de materiale: oțel și mu-metal

• Oțelul – ușor disponibil și relativ ieftin, oțelul este un material bun de ecranare în multe aplicații. Proprietățile sale magnetice permit suprimarea eficientă a tulburărilor de frecvență medie și joasă. Cu toate acestea, eficiența sa este limitată de parametrii aliajului specific și de grosimea materialului.
• Mu-metalul – este un aliaj special cu permeabilitate magnetică foarte ridicată, utilizat în situațiile care necesită o protecție foarte eficientă împotriva câmpurilor magnetice. Mu-metalul se caracterizează printr-o capacitate excepțională de a absorbi și direcționa câmpul magnetic, de aceea este utilizat în dispozitive electronice și medicale de precizie.

Ambele materiale pot fi utilizate sub diverse forme – de la plăci, la folii, până la acoperiri aplicate pe carcase, în funcție de nevoile de proiectare.

Aplicațiile practice ale materialelor magnetice

În practică, pentru a obține o ecranare eficientă împotriva EMI, proiectanții combină adesea materialele conductoare cu cele magnetice. Astfel de soluții permit protejarea dispozitivelor atât împotriva câmpului electric, cât și a celui magnetic, asigurând o protecție cuprinzătoare.

Alegerea unui material specific depinde de cerințele privind frecvența tulburărilor, costurile, dimensiunile și condițiile de mediu. În multe aplicații se folosește, de exemplu, oțelul ca material de bază pentru carcasă, îmbogățit cu inserții sau acoperiri de mu-metal în locurile cele mai expuse tulburărilor.

Proiectarea și construcția carcaselor ecranate

Ecranarea eficientă a dispozitivelor electronice împotriva tulburărilor EMI necesită o proiectare atentă a carcasei. Carcasa acționează ca o barieră fizică care limitează pătrunderea câmpurilor electromagnetice în interiorul sau din exteriorul dispozitivului. În acest capitol vom discuta ce caracteristici ar trebui să aibă o carcasă ecranată ideală și ce provocări practice trebuie abordate în timpul construcției sale.

Proprietățile ideale ale carcaselor ecranate

O carcasă ecranată bine proiectată ar trebui:

• Să fie fabricată din materiale conductoare care să reflecte sau să absoarbă eficient undele electromagnetice. Cel mai adesea acestea sunt metale cu o bună conductivitate electrică, cum ar fi aluminiul sau oțelul.
• Să asigure continuitatea electrică pe întreaga suprafață pentru a evita întreruperile care ar putea provoca scurgeri EMI.
• Să aibă o împământare adecvată, care să permită evacuarea eficientă a sarcinilor și tulburărilor acumulate la masă.
• Să minimizeze golurile și lacunele — chiar și mici întreruperi pot reduce semnificativ eficiența ecranării.

Provocări practice: îmbinări, orificii și penetrări

În realitate, o carcasă ecranată ideală este un obiectiv dificil de atins, deoarece este necesară luarea în considerare a multor elemente constructive care pot constitui locuri potențiale de scurgere EMI.

• Îmbinările și joncțiunile — locurile de îmbinare a elementelor carcasei sunt critice, deoarece ajustarea necorespunzătoare sau lipsa continuității conductivității pot provoca pătrunderea undelor electromagnetice. Este important să se utilizeze tehnici care să asigure contacte bune, cum ar fi garniturile conductoare sau conectorii mecanici adecvați.
• Orificiile și ventilația — carcasele necesită adesea orificii pentru răcire sau ventilație. Cu toate acestea, aceste orificii pot reduce eficacitatea ecranării, permițând undelor EMI să scape. Prin urmare, dimensiunea, forma și dispunerea lor trebuie proiectate cu atenție.
• Pătrunderea cablurilor și semnalelor — orice cabluri care ies din carcasă pot deveni o cale de evacuare a tulburărilor. Este necesară utilizarea de cabluri ecranate și filtre adecvate care să minimizeze riscul de pătrundere a EMI prin aceste elemente.

Proiectarea carcasei ecranate este, prin urmare, un echilibru între asigurarea protecției EMI și îndeplinirea cerințelor funcționale, cum ar fi ventilația sau accesul ușor la componentele dispozitivului.

Importanța construcției orificiilor și a ventilației în carcase

Proiectarea carcaselor ecranate nu este doar o chestiune de materiale și etanșeitate, ci și de planificare adecvată a orificiilor de ventilație. Orificiile sunt adesea necesare pentru răcirea dispozitivelor electronice, dar pot deveni loc de pătrundere a tulburărilor electromagnetice (EMI). În acest capitol vom discuta cum dimensiunea și dispunerea orificiilor afectează eficacitatea ecranării și cum să proiectăm grile de ventilație eficiente.

Influența dimensiunii și dispunerii orificiilor asupra ecranării

Orificiile de ventilație din carcase trebuie proiectate corespunzător, deoarece:

• Dimensiunea orificiilor: Dacă dimensiunile orificiului sunt relativ mari în raport cu lungimea de undă a tulburărilor, undele electromagnetice pătrund ușor prin aceste orificii, reducând eficacitatea ecranării. În schimb, atunci când orificiile sunt semnificativ mai mici decât jumătatea lungimii de undă (lungimea de jumătate de undă), energia electromagnetică este puternic suprimată.
• Dispunerea orificiilor: Dispunerea și densitatea orificiilor afectează fluxul general de aer și nivelul de ecranare. Orificiile prea dese sau prea mari pot crea „pasaje” pentru undele EMI, în timp ce dispunerea optimă permite menținerea unui echilibru adecvat între ventilație și protecția electromagnetică.

Proiectarea grilelor de ventilație eficiente

Pentru a asigura o bună răcire fără a afecta excesiv ecranarea, se utilizează diverse soluții:

• Creșterea adâncimii orificiilor: Se pot proiecta orificii în așa fel încât adâncimea lor să semene cu un ghid de undă. În acest caz, la frecvențe sub așa-numita frecvență de tăiere, unda electromagnetică nu va trece prin orificiu, deoarece este suprimată într-un mod similar cu ghidurile de undă.
• Grile metalice și panouri perforate: Utilizarea de grile metalice cu ochiuri fine sau panouri cu perforații mici, care reduc dimensiunea orificiilor, permite o ecranare eficientă menținând în același timp fluxul de aer.
• Optimizarea formei orificiilor: Se folosesc adesea orificii cu o formă care minimizează propagarea undelor EMI, de exemplu, fante înguste sau orificii cu un traseu alungit.

Datorită acestor soluții, este posibil să se mențină atât un nivel ridicat de ecranare, cât și o răcire eficientă, ceea ce este crucial în proiectarea dispozitivelor electronice moderne.

Problemele de îmbinare a carcaselor și soluțiile lor

În construcția carcaselor ecranate, un rol cheie îl joacă conexiunile dintre elementele metalice, cum ar fi îmbinările, joncțiunile sau capacele. Chiar și mici lacune sau contacte realizate necorespunzător pot deveni „scurgeri” pentru tulburările EMI, reducând semnificativ eficacitatea protecției.

Efectele conexiunilor metalice defectuoase

Neetanșeitățile din carcasă, rezultate din potrivirea inexactă a elementelor sau coroziunea conexiunilor, provoacă o slăbire locală a câmpului de ecranare. În aceste locuri poate avea loc pătrunderea undelor electromagnetice, care „se scurg” cu ușurință prin goluri, provocând tulburări atât în exteriorul, cât și în interiorul dispozitivului.

Lipsa continuității electrice în conexiuni duce la formarea de bucle de curenți turbionari, ceea ce reduce eficacitatea suprimării câmpurilor magnetice. Astfel de imperfecțiuni pot duce la probleme funcționale grave ale dispozitivului, de exemplu, pierderea stabilității semnalelor, erori de măsurare sau funcționarea necorespunzătoare a sistemelor.

Tehnici de minimizare a scurgerilor EMI la îmbinări și joncțiuni

Pentru a minimiza riscul scurgerilor EMI, se folosesc câteva metode dovedite:

• Potrivirea și etanșarea precisă: Elementele carcasei ar trebui să fie realizate cu precizie, iar conexiunile suplimentar sigilate cu materiale conductoare specializate sau garnituri metalizate, care asigură continuitatea electrică și protecția mecanică.
• Lipirea și sudarea: În locurile deosebit de expuse scurgerilor se folosește lipirea sau sudarea, care creează conexiuni metalice durabile și bine conductoare.
• Cleme și arcuri de ecranare: Utilizarea clemelor metalice sau a arcurilor îmbunătățește presiunea elementelor carcasei, ceea ce minimizează microsocările. Aceste arcuri asigură, de asemenea, continuitatea contactului în timpul vibrațiilor și schimbărilor de temperatură.
• Controlul calității conexiunilor: Testarea regulată a rezistenței conexiunilor și inspecțiile mecanice permit detectarea și eliminarea problemelor potențiale încă din etapa de producție.

Implementarea acestor soluții permite limitarea eficientă a emisiilor de tulburări prin îmbinări și joncțiuni, ceea ce crește semnificativ nivelul de protecție EMI al întregului sistem.

Pătrunderea cablurilor prin carcasă – cum să le protejăm eficient?

În subiectul protecției împotriva tulburărilor EMI, un element adesea neglijat, dar foarte important, sunt cablurile care ies din carcasa dispozitivului. Prin acestea „scapă” adesea semnale electromagnetice nedorite, care pot perturba funcționarea echipamentului sau pot cauza probleme de compatibilitate electromagnetică.

De ce cablurile pot provoca scurgeri EMI?

Fiecare cablu acționează ca o antenă – atât emițător, cât și receptor de unde electromagnetice. Dacă un cablu nu este protejat corespunzător, radiația EMI poate pătrunde cu ușurință prin el, provocând interferențe. În practică, acest lucru înseamnă că, chiar dacă carcasa este bine ecranată, cablurile conectate la ea pot reduce eficacitatea întregii protecții.

În locurile în care cablurile trec prin carcasă, se creează goluri sau orificii care, în sine, pot deveni un loc de scurgere a tulburărilor. Acest lucru înseamnă că însăși construcția orificiilor ar trebui să fie proiectată și protejată cu atenție.

Utilizarea cablurilor ecranate

Una dintre modalitățile eficiente de prevenire a scurgerilor EMI este utilizarea cablurilor ecranate. Ecranul este un strat conductor (de exemplu, împletitură de cupru sau folie de aluminiu) care înfășoară cablurile de semnal sau de alimentare și acționează ca o barieră pentru undele electromagnetice. Datorită acestui fapt, ecranul minimizează radiația din cablu către exterior și protejează cablul însuși împotriva tulburărilor din exterior.

Este important, totuși, ca ecranarea să fie împământată corespunzător, ceea ce permite evacuarea tulburărilor și previne formarea curenților vagabonzi care ar putea reduce eficacitatea protecției.

Conectori și etanșări adecvate

Cablul în sine nu este totul – la fel de importante sunt conectorii și locurile de trecere a cablurilor prin carcasă. Conectorii ecranati bine aleși asigură continuitatea ecranului și minimizează golurile prin care pot pătrunde undele EMI.

În plus, pot fi utilizate etanșări, de exemplu, inele EMC, care umplu golurile din jurul cablurilor în locurile lor de ieșire din carcasă, prevenind pătrunderea tulburărilor.

Pentru a limita eficient pătrunderea tulburărilor prin cabluri, trebuie adoptată o abordare cuprinzătoare: utilizarea cablurilor ecranate, asigurarea unei împământări adecvate a ecranelor, precum și asigurarea unor conectori solizi, ecranati și a unor treceri etanșe ale cablurilor prin carcasă. Doar în acest fel protecția EMI va fi cu adevărat eficientă și completă.

Filtrarea semnalelor și a alimentării în carcasele ecranate

În protejarea dispozitivelor electronice împotriva tulburărilor EMI, doar ecranarea carcasei nu este adesea suficientă. De asemenea, este importantă filtrarea adecvată a semnalelor și a liniilor de alimentare, care pot transporta impulsuri electromagnetice nedorite în interiorul sau în exteriorul dispozitivului. În acest capitol vom discuta cum și unde să montăm cel mai bine filtrele EMI și cum să reducem tensiunile de tulburare prin intermediul lor.

Cum și unde să instalăm filtrele EMI?

Filtrele EMI ar trebui să fie plasate cât mai aproape de punctele în care cablurile ies din carcasă sau unde se conectează la sursele de alimentare și semnale. Datorită acestui fapt, pătrunderea tulburărilor pe secțiunile ulterioare ale cablajului poate fi minimizată.

Cel mai frecvent se utilizează:

• Filtre de alimentare – care elimină tulburările de înaltă frecvență provenite de la dispozitiv sau din rețeaua de alimentare. Acestea se montează la intrarea liniei de alimentare în carcasă, ceea ce ajută la blocarea semnalelor nedorite care pătrund în circuit.
• Filtre de semnal – instalate pe liniile de semnal, unde este importantă menținerea integrității datelor transmise. Acestea protejează împotriva pătrunderii tulburărilor în circuitele electronice, prevenind în același timp emisia de semnale perturbatoare în exterior.

Locația filtrelor ar trebui să fie planificată cu atenție pentru a minimiza lungimea cablului neecranat în interiorul carcasei, deoarece tocmai pe această secțiune pot apărea tulburări.

Reducerea tensiunilor de tulburare între cabluri și carcasă

Filtrele EMI reduc eficient diferențele de potențial și curenții perturbatori care pot apărea între cabluri și carcasa dispozitivului. Fără filtrare, astfel de tensiuni pot provoca interferențe care perturbă funcționarea altor elemente ale sistemului sau chiar a întregilor instalații.

Un element important este, de asemenea, împământarea adecvată a filtrelor și a conexiunilor carcasei, care permite evacuarea curenților perturbatori la masă, și nu către părțile sensibile ale electronicii. Filtrele pot fi combinate cu elemente de suprimare, cum ar fi miezuri de ferită sau bobine de șoc, care îmbunătățesc eficacitatea suprimării frecvențelor înalte. Instalarea filtrelor EMI corect alese și bine poziționate, împreună cu o ecranare solidă a carcasei, este crucială pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție împotriva tulburărilor. Filtrele permit limitarea eficientă a zgomotului și a tensiunilor perturbatoare, ceea ce se traduce prin funcționarea fiabilă a dispozitivelor electronice chiar și în condiții electromagnetice dificile.

Metode de suprimare a ondulației și ghiduri de undă sub frecvența de tăiere

În subiectul protecției împotriva tulburărilor electromagnetice, unul dintre subiectele mai avansate este controlul ondulației în interiorul carcaselor și utilizarea ghidurilor de undă sub frecvența de tăiere. Această abordare permite o îmbunătățire semnificativă a ecranării, în special în situațiile în care metodele standard nu sunt suficiente.

Principiile de funcționare a ghidurilor de undă în carcase

Ghidul de undă este o structură care direcționează propagarea undelor electromagnetice, limitând răspândirea lor în direcții nedorite. În contextul carcaselor ecranate, ghidurile de undă sunt utilizate ca elemente constructive care permit controlul pătrunderii undelor electromagnetice prin orificii, fante sau alte elemente de penetrare.

O caracteristică a ghidului de undă este așa-numita **frecvență de tăiere**. Sub această valoare, ghidul de undă nu permite trecerea undelor electromagnetice — semnalele de frecvențe mai mici sunt eficient suprimate, în timp ce cele mai mari pot călători prin el. Datorită acestui fapt, este posibilă proiectarea orificiilor de ventilație sau a cablurilor care pătrund prin carcasă, care nu reduc semnificativ nivelul de ecranare.

În practică, dacă diametrul orificiului este mai mic decât lungimea de undă corespunzătoare frecvenței de tăiere, ghidul de undă se comportă ca o barieră pentru aceste unde. Folosind această proprietate, se pot proiecta carcase cu orificii de ventilație sau intrări de cabluri care nu provoacă scurgeri EMI.

Când să utilizați diafragme adânci pentru îmbunătățirea ecranării

Diafragmele adânci sunt elemente constructive suplimentare care măresc lungimea traseului undelor electromagnetice în interiorul orificiilor sau fantelor. În loc de o trecere simplă, scurtă, diafragma forțează reflexii multiple ale undelor pe pereți, ceea ce duce la suprimarea lor și la slăbirea semnificativă a energiei care pătrunde prin orificiu.

Utilizarea diafragmelor adânci este deosebit de eficientă în locurile în care sunt necesare orificii de dimensiuni mai mari (de exemplu, de ventilație), care, din cauza dimensiunii, ar putea constitui o sursă serioasă de scurgeri EMI. Prin creșterea lungimii efective a ghidului de undă și a suprafeței de absorbție, aceste diafragme acționează ca o barieră care suprimă semnalele, fără a afecta semnificativ fluxul de aer sau funcționalitatea carcasei.

Rezumat și cele mai bune practici de protecție împotriva EMI

Tulburările electromagnetice (EMI) sunt o provocare serioasă pentru electronica modernă. Protecția împotriva lor necesită înțelegerea surselor lor, a mecanismelor de propagare și a metodelor eficiente de ecranare și suprimare. În articol am discutat aspectele cheie legate de protecția împotriva EMI, care pot fi rezumate în câteva principii și practici esențiale.

Abordarea cuprinzătoare a ecranării

Protecția eficientă împotriva EMI necesită utilizarea combinată a diferitelor tehnici. Ecranarea câmpurilor electrice și magnetice este fundamentul – alegerea adecvată a materialelor, cum ar fi scuturile conductoare și materialele magnetice permeabile, limitează semnificativ pătrunderea tulburărilor. Este, de asemenea, importantă proiectarea carcaselor luând în considerare minimizarea scurgerilor la îmbinări, joncțiuni și orificii.

Atenția la detaliile constructive

Așa cum am arătat, chiar și mici imperfecțiuni – conexiuni slabe, joncțiuni realizate necorespunzător sau treceri de cabluri protejate neadecvat – pot deveni puncte slabe pentru EMI. Proiectanții trebuie să acorde atenție fixării corecte a elementelor, utilizării de cabluri ecranate și conectori adecvați, precum și utilizării de filtre de semnal și de alimentare.

Utilizarea soluțiilor avansate

Utilizarea ghidurilor de undă sub frecvența de tăiere și a diafragmelor adânci permite menținerea eficacității ecranării chiar și acolo unde sunt necesare orificii de ventilație sau alte penetrări ale carcasei. Această soluție arată cum tehnologiile avansate pot sprijini metodele tradiționale de protecție EMI.

Cele mai bune practici:

• Proiectați cu gândul la ecranare – încă din etapa de proiectare a dispozitivului, planificați împământarea, ecranarea și eliminarea potențialelor scurgeri EMI.
• Utilizați materiale adecvate – alegeți scuturi conductoare și materiale magnetice în conformitate cu caracteristicile tulburărilor.
• Aveți grijă la conexiuni și îmbinări – conexiunile solide, bine ajustate și protejate sunt esențiale.
• Controlați orificiile și ventilația – proiectați orificiile luând în considerare ghidurile de undă și diafragmele, minimizând pătrunderea undelor.
• Filtrați semnalele și alimentarea – utilizați filtre pe cabluri pentru a reduce tulburările chiar de la sursă.
• Testați dispozitivele în mod regulat – măsurătorile EMI permit detectarea problemelor și introducerea de corecții într-un stadiu incipient.

Surse:

1. H. Ott, Inżynieria kompatybilności elektromagnetycznej, John Wiley & Sons, Nowy Jork, 2009.

2. C. R. Paul, Wprowadzenie do Kompatybilności elektromagnetycznej, 2. Ed., Wiley Series w dziedzinie mikrofalówki i inżynierii optycznej, 2006.

3. 2025 LearnEMC, LLC