Dispozitive destinate zonelor cu pericol de explozie

Dispozitive electrice destinate funcționării în atmosfere explozive

Dispozitivele electrice destinate funcționării în atmosfere explozive sunt produse care încorporează soluții de proiectare ce exclud sau împiedică posibilitatea aprinderii amestecurilor explozive în afara dispozitivului, atât în ​​timpul funcționării normale, cât și în condiții de defecțiune.

Dispozitivele electrice destinate funcționării în atmosfere explozive sunt proiectate, fabricate, testate și marcate în conformitate cu cerințele:

• Directiva 94/9/CE ATEX din 23 martie 1994;
• Regulamentul Ministrului Economiei din 22 decembrie 2005 privind cerințele esențiale pentru echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive;
• Standardul multi-parte EN 60079 privind tipuri specifice de construcție a dispozitivelor Dispozitive antiexplozie.

Prin definiție, orice dispozitiv alimentat electric – indiferent dacă utilizează sau nu Bateriile AA/AAA, sursele de alimentare de 12/24V, alimentarea de la rețea sau alte surse – este capabilă să genereze scântei în timpul funcționării normale, care ar putea fi surse eficiente de aprindere. Prin urmare, pentru a le utiliza în zone potențial explozive, este necesară o protecție adecvată sau chiar o construcție care utilizează tehnologia corespunzătoare.

Construcția dispozitivelor antiexplozive

Construcția dispozitivelor antiexplozive trebuie să asigure că temperatura suprafeței carcasei și a componentelor externe este mai mică decât temperatura amestecului exploziv din spațiul care înconjoară dispozitivul. Indiferent de acest lucru, trebuie, de asemenea, prevenită posibilitatea formării unui amestec exploziv în interiorul dispozitivului. Siguranța la explozie în echipamentele electrice proiectate pentru funcționarea în prezența amestecurilor de gaze poate fi realizată prin:

• Protecția împotriva scânteilor
• Limitarea energiei din circuit
• Separarea sursei de aprindere de zona cu pericol de explozie
• Evitarea aprinderii unei flăcări
• Utilizarea de materiale neinflamabile
• Limitarea temperaturii

Dacă un echipament electric sau o componentă Ex trebuie să reziste unor condiții de funcționare deosebit de nefavorabile - de exemplu, manipulare brutală, efectele umidității, modificările temperaturii ambientale, influența agenților chimici, coroziune - se recomandă ca utilizatorul să specifice acestea producătorului.

Trebuie luate măsuri speciale de precauție atunci când efectul vibrațiilor asupra bornelor, siguranțelor și duliilor de lămpi și conexiunilor electrice poate afecta siguranța, chiar dacă acestea îndeplinesc cerințele standardelor specifice.

Echipamentele electrice pot fi utilizate în locații periculoase numai dacă acestea să îndeplinească cerințele anexei II la Directiva 1999/92/CE. În toate zonele, echipamentele noi trebuie selectate pe baza categoriilor stabilite în Directiva 94/9/CE. În conformitate cu documentul privind protecția împotriva exploziilor, echipamentele de lucru, inclusiv dispozitivele de avertizare, trebuie proiectate, utilizate și întreținute ținând cont de principiile de siguranță.

Grupuri de echipamente pentru zona Ex conform Directivei ATEX

I – echipamente destinate utilizării în mine cu pericol de explozie a metanului sau a prafului de cărbune.
II – echipamente destinate utilizării în zone cu risc de atmosfere explozive, altele decât minele.

Categoria de echipament

1 – echipamente concepute pentru a oferi o protecție foarte ridicată în atmosfere în care pericolul de explozie este prezent continuu sau frecvent pentru perioade lungi de timp. În zonele de pericol de explozie 0 (gaze, vapori, cețuri) și 20 (prafuri)

2 – dispozitiv conceput pentru a oferi o protecție ridicată în atmosfere în care riscul de explozie apare sporadic în timpul funcționării normale. În zonele de pericol de explozie 1 (gaze, vapori, cețuri) și 21 (prafuri)

3 – dispozitiv conceput pentru a oferi o protecție normală în atmosfere în care riscul de explozie este puțin probabil și, dacă apare, se va produce rar și doar pentru o perioadă scurtă de timp. În zonele cu pericol de explozie 2 (gaze, vapori, cețuri) și 22 (prafuri).

Atmosferă de lucru

G – dispozitiv pentru utilizare într-o atmosferă explozivă creată de gaze, vapori, cețuri inflamabile
D – dispozitiv pentru utilizare într-o atmosferă explozivă creată de praf inflamabil

Utilizarea dispozitivelor antiexplozie în atmosfere explozive este atât de necesară încât construcția sau funcționarea lor necorespunzătoare este inclusă în standardul PN-EN 1127-1:2011 ca una dintre sursele potențiale de aprindere efectivă. Având în vedere prezența lor pe scară largă, acesta este un factor care trebuie luat în considerare.

Exemple practice de selecție a dispozitivelor Ex

Pentru un motor de acționare care funcționează în interiorul unui siloz de praf inflamabil clasificat ca Zona 20, este necesar să se utilizeze un dispozitiv cu cel mai înalt nivel de protecție împotriva exploziilor. Este necesar un marcaj Ex cu un nivel de protecție EPL Da, care corespunde categoriei 1D conform clasificării echipamentelor ATEX.

Pentru corpurile de iluminat instalate într-o hală de îmbuteliere a solvenților, unde există o zonă cu risc de explozii de gaze – Zona 1 – trebuie selectate dispozitive cu un nivel de protecție EPL Gb, adică în Categoria 2G. Această selecție garantează respectarea cerințelor clasificării zonelor și asigură un nivel adecvat de protecție pentru dispozitivele Ex.

În zona de funcționare a ventilatorului de extracție a fumului, clasificată drept Zona 22, va fi suficientă utilizarea componentelor cu un nivel normal de protecție împotriva exploziilor, adică cu marcajul EPL Dc. Conform clasificării echipamentelor ATEX, aceasta corespunde categoriei 3D, destinată funcționării în condiții de apariție accidentală a atmosferelor explozive (de exemplu, praf).

Dar în cazul instalațiilor miniere? Grupa I – M1 și M2

În contextul clasificării echipamentelor antiexplozive ATEX, trebuie făcută o distincție clară între Grupa I, care acoperă instalațiile miniere, și Grupa II, mai cunoscută, utilizată în industria chimică, energetică, alimentară și alte industrii acoperite de zonele Ex clasice (0, 1, 2 / 20, 21, 22). Grupa I se referă la echipamentele care funcționează în subteran, de exemplu, în minele de huilă, unde apare o atmosferă explozivă compusă din metan și/sau praf de cărbune – un mediu extrem de periculos care necesită un nivel special de siguranță din partea echipamentului. În conformitate cu Directiva ATEX 2014/34/UE și clasificarea adoptată, aceste dispozitive sunt împărțite în două categorii – M1 și M2. Li se atribuie niveluri EPL Ma și Mb.

De asemenea, trebuie să știți ce surse de aprindere și reglementările Zonele EX sunt. Puteți afla mai multe despre ele pe blogul nostru.