Protecție împotriva exploziilor

Protecția împotriva exploziilor este o problemă de siguranță deosebit de importantă; exploziile pun în pericol viața și sănătatea lucrătorilor din cauza flăcării și presiunii necontrolate, a prezenței produselor care provoacă reacții nocive și a absorbției oxigenului în aerul pe care îl respiră lucrătorii. Prin urmare, stabilirea unei strategii coerente pentru prevenirea exploziilor necesită luarea unor măsuri organizatorice la locul de muncă.

Directiva UE ATEX impune angajatorilor să implementeze măsurile necesare pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea, precum și asigurarea cadrului organizatoric necesar. Protecția în sine se aplică nu numai persoanelor, ci și utilajelor și mediului natural din jurul instalației amenințate. Ori de câte ori este posibil, angajatorii ar trebui să prevină apariția atmosferelor explozive.

Pentru a asigura respectarea priorității maxime, primul pas într-o evaluare a riscului de explozie este de a determina dacă o atmosferă explozivă periculoasă poate apărea în condițiile date. În continuare, trebuie stabilit dacă aceasta s-ar putea aprinde și cum se pot neutraliza efectele unei explozii. Metodele adecvate pentru evaluarea riscului de explozie al unui proces de lucru sau al unei instalații se bazează pe o abordare sistematică a monitorizării siguranței instalațiilor și proceselor.

În acest context, „sistematic” înseamnă desfășurarea organizată a activităților pe baza unor considerații obiective și logice. Analiza acoperă sursele existente de atmosfere explozive periculoase și sursele de aprindere efectivă care pot apărea în același timp.

Parametri de bază și cei mai importanți care descriu nivelul de pericol de explozie al unei anumite substanțe inflamabile

Următorii parametri se numără printre parametrii de bază și cei mai importanți care descriu nivelul de pericol de explozie al unei anumite substanțe inflamabile:

Rata maximă de explozie (dp/dt)_max – este valoarea maximă a creșterii presiunii pe unitatea de timp în timpul exploziilor tuturor atmosferelor explozive din intervalul exploziv al unei substanțe inflamabile într-o incintă izolată, presupunând condiții specifice de testare.

Indicele de explozie K_max – este rata maximă de creștere a presiunii de explozie (dp/dt)_max, măsurată în timpul unei explozii a unei anumite atmosfere explozive într-o incintă cu un volum de 1 m3³, presupunând condiții specifice de testare. Cercetare.

Metode de limitare a efectelor unei explozii

Există metode de limitare a efectelor unei explozii după ce aceasta s-a produs. De exemplu, sistemele de suprimare a exploziilor împiedică atingerea presiunii maxime de explozie prin introducerea rapidă a agenților de stingere în recipiente și instalații în caz de aprindere. Componentele protejate în acest mod trebuie proiectate să reziste doar la presiunea redusă de explozie. Suprimarea exploziilor poate necesita, de asemenea, izolarea tehnică a componentelor situate în partea superioară și inferioară a instalației. O altă modalitate de a elimina presiunea – care este principalul efect al unei explozii – din sistemul periclitat este utilizarea unor sisteme de ventilație adecvate. Scopul acestora este de a reduce presiunea din interiorul dispozitivului la un nivel acceptabil. Această metodă este implementată în mai multe moduri: utilizarea panourilor de eliberare a presiunii, a clapetelor cu autoînchidere sau a sistemelor de eliberare a presiunii fără flacără. Unele dintre ele, datorită designului și modului lor specific de funcționare, sunt destinate utilizării în zone periculoase, în timp ce altele pot fi utilizate doar în exterior.

Toate substanțele capabile să sufere o reacție de oxidare exotermă ar trebui considerate inflamabile. În special, aceasta include toate substanțele care sunt deja clasificate și etichetate ca inflamabile (R10), foarte inflamabile (F și R11/R15/R17) sau extrem de inflamabile (F+ și R12) în conformitate cu Directiva 67/548/CEE privind substanțele periculoase. Cu toate acestea, aceasta include și toate celelalte substanțe și preparate care nu sunt (încă) clasificate, dar care îndeplinesc criteriile de inflamabilitate relevante sau sunt în general considerate inflamabile.

1. Gaze și amestecuri de gaze inflamabile, de ex. gaze lichefiate (butan, butenă, propan, propilenă), gaze naturale, gaze de ardere (de exemplu, monoxid de carbon sau metan) sau substanțe chimice gazoase inflamabile (de exemplu, acetilenă, oxid de etilenă sau clorură de vinil).
2. Lichide inflamabile, de exemplu, solvenți, combustibili, țiței, uleiuri lubrifiante sau uleiuri uzate, vopsele, produse chimice solubile și insolubile în apă.
3. Pulberi de solide inflamabile, de exemplu, cărbune, lemn, alimente și furaje (de exemplu, zahăr, făină sau cereale), materiale plastice, metale sau produse chimice.

În caz de explozie, lucrătorii sunt expuși riscului de incendiu necontrolat și presiunii sub formă de radiații termice, flăcări, unde de șoc și resturi zburătoare, precum și produselor nocive rezultate din reacții și epuizarea oxigenului din aer, care este esențial pentru respirație. Din acest motiv, este extrem de important să se efectueze o evaluare corectă a riscurilor de incendiu și explozie și apoi să se implementeze măsuri de protecție și măsuri de siguranță adecvate.

De asemenea, vă încurajăm să citiți un articol interesant despre zonele cu pericol de explozie: https://www.dacpol.eu/pl/podzespoly-do-stref-zagrowanych-wybuchem-ex